Covor Zburator Biblioteca Muzeu Simpozion Contact Tur Ghidat Resurse Harta al saitului Motor de Cautare Bulgarian Deutsch English Español   Français   Italiano   Nederlands   Romana comments in: THE ADVOCATE GENRE MAGAZINE OASIS MAGAZINE ALL MALE DIGEST Istoria Gayi-lor = Istoria Omenirii Istoria e scrisă de învingători. Ei decid ce se va aminti şi ce se va uita. Astfel a fost şi cu erosul masculin. Dacă ar fi să ne luăm după manualele de istorie, am crede că niciodată n-au existat o societate care să aprecieze dragostea dintre bărbaţi, sau un pictor, poet ori popă care să îşi împartă patul şi inima cu un tânăr. Mărturiile despre dragostea dintre persoane de acelaşi sex au fost fie discret suprimate, vezi cazul grecilor şi romanilor, fie repede distruse, cum încă se face cu recent excavatele obiecte de artă incaşe şi mayase. Aceste înşelătorii au dus la o inutilă polarizare a societăţii şi au cauzat o suferinţă nespusă acelor oameni care se întâmplă să se îndrăgostească de persoane de acelaşi sex ca ei. Necenzurată, istoria dezvăluie o cu totul altă realitate: dragostea masculină este o constantă universală. Doar atitudinea societăţilor vizavi de acest sentiment peren a variat. În mai toate ţările şi perioadele, oamenii au supus dragostea masculină unor norme, ţesând în jurul ei ample falduri de tradiţii şi ritualuri. La răstimpuri, unele culturi au încercat - în van - chiar să o suprime complet. Dragostea masculină era, de regulă, parte integrantă a texturii sociale şi religioase. De la oraşele-stat ale Greciei antice şi metropolele romane, cu ale lor împăraţi (Trăian şi Hadrian, printre alţii), la şamanii din Siberia şi vracii cu două spirite ai indienilor americani, ori la membrii triburilor africane sau împăraţii şi cărturarii chinezi, societăţile umane au înţeles şi au acceptat faptul că un bărbat poate fi sensibil la frumuseţea masculină. Aceste societăţi ştiau că, fie căsătoriţi, fie nu, bărbaţii se îndrăgosteau de alţi bărbaţi sau tineri, visau la ei, scriau despre ei, se luau la bătaie pentru ei, se culcau cu ei. Şi, de regulă, se înţelegea că în jocul amorului nu aveau ce căuta băieţaşii, tot atât cât se înţelegea că nu aveau ce căuta nici fetiţele. În Grecia antică dragostea masculină era, în multe feluri, analogă căsătoriilor, amandurora fiindu-le acordata aceeaşi importanţă în viaţa individuală şi aceeaşi veneraţie în mitologia greacă. Această dragoste era una din temeliile unei tradiţii culturale care a dus, acum aproape 2500 de ani, la prima afirmare a omului modern din vest şi la trezirea democraţiei, teatrului, filozofiei, matematicii, istoriei, şi aşa mai departe. Se credea că dragostea masculină era aceea care stimula cele mai bune calităţi ale unui tânăr, anume vigoarea şi curajul. Exemplele militare abundă: soldaţii luptau de multe ori cot la cot cu iubiţii lor, precum în celebrul batalion theban; mai târziu conduşi de Alexandru cel Mare şi iubitul sau, Hephaestion, grecii au cucerit lumea întreagă. Grecia nu era, desigur, o utopie: prostituţia şi violurile, cărora sclavii le cădeau adesea victime, erau frecvente. În Japonia, discipolul samurai era dat în grija unui războinic mai în vârstă, pentru a fi instruit în arta dragostei şi a războiului, iar fiecare shogun avea -- în afară de concubine -- mulţi iubiţi numiţi, dragostele lor "nanshoku" fiind notate de scriitori şi de pictori de artă erotică shunga, care imortalizau "shudo", Calea Tinereţii. Tot de la aceştia au rămas mărturii despre viaţa grea a tinerilor "tobiko", sau "băieţii zburători", tineri actori kabuki nomazi, care trebuiau să muncească pe scenă ziua şi să îşi delecteze clienţii în pat, noaptea. În ţările musulmane, vestiţi poeţi iranieni şi arabi precum Hafez i-Shirazi şi Abu Nuwas slăveau şi blestemau farmecele băieţilor (pe care câteodată îi îndulceau cu vin pentru a-i seduce). Sfinţi Sufi din India până în Turcia căutau chipul lui Allah contemplând frumuseţea tinerilor imberbi. Povestitori relatau poveşti de dragoste gay în O Mie şi Una de Nopţi. Pictori precum Riza i-Abbasi amuzau regii şi aristocraţii cu miniaturi persane şi caligrafii superb executate. În vreme ce, pe de o parte, mullahii şi cenzorii înfierau dragostea masculină, bărbaţi din toate categoriile, de la califi la hamali, se desfăţau cu ea şi visau că, odată ajunşi în paradis, să fie înconjuraţi de "băieţi veşnic tineri, şi frumoşi ca perlele," precum promite Coranul. În America de Nord şi Siberia, tradiţii şamane datând din vremuri neolitice recunoşteau puterile spirituale deosebite ale acelor bărbaţi şi femei care erau atraşi de persoane de acelaşi sex, cum încă se întâmplă în tradiţia "două spirite" a indienilor americani, care a supravieţuit până astăzi. În vestul pre-modern, dragostea masculină a supravieţuit mai mult pe ascuns, vizibilă doar când iubiţii aveau ghinionul sa fie prinşi, ori în sugestiile artiştilor îndeajuns de curajoşi pentru a sfida uzanţele. Mulţi scriitori, muzicieni, pictori şi poeţi au înfăţişat această dragoste, însă totdeauna codat: Michelangelo, care a împodobit Capela Sixtină cu nuduri galvanizante masculine; Shakespeare, care şi-a cântat iubitul în sonetele sale; Blake, care protesta împotriva preoţilor ce-i "îngrădeau cu spini plăcerile şi dorinţele"; şi Whitman, care cânta trupul electric. Înşiruirea de iluştri, artişti, politicieni, clerici, cavaleri şi vagabonzi care au simţit îmboldul dragostei masculine -- în sine, ori pe lângă dragostea pentru femei -- poate continua la nesfârşit. Marea minciună potrivit căreia dragostea masculină este "împotriva firii" se topeşte în vânt, odată confruntată cu biologia şi istoria, supravieţuind doar datorită cenzurii. Noi, realizatorii Proiectului Androphile, bazându-ne pe munca cercetătorilor în domeniul de studii gay, ne străduim să înlăturam această cenzură făcând public rolul dragostei gay în cultura şi spiritualitatea umană, prezentând succesele, eşecurile şi controversele cărora le-a dat naştere de-a lungul mileniilor. Sperăm că fragmentele de proză şi poezie, religie şi mitologie, artă, filozofie şi istorie colectate aici din mai multe culturi ale lumii să ducă la o mai profundă înţelegere a locului pe care dragostea masculină îl deţine în natura umană. Cele înfăţişate aici ar putea influenţa în special dezbaterile despre căsătoriile gay, o tradiţie atestată prin documente din lumea întreagă, pe parcursul a câtorva mii de ani, dar nicăieri mai bogat şi recent ca în America de Nord, unde era practicată şi respectată de multe din Primele Naţiuni indigene. Documentele adunate aici reprezintă amprentele Muzei Gay care a inspirat bărbaţi şi femei de pe toate continentele, de la începutul timpurilor. Ele stau mărturie faptului că dragostea masculină este insuprimabilă. Unde era interzisă, a supravieţuit lapidărilor, arderilor pe rug, lobotomizărilor, homofobiei din şcoli, galerelor şi închisorilor. Iar acolo unde era acceptată a înflorit, ducând la cele mai mari realizări ale minţii omeneşti. * Acest aspect nerostit al bisericii româneşti a fost imortalizat (şi ironizat) de Ion Crengă în povestirea sa (nu din copilarie), "Povestea Poveştilor," mai bine cunoscută prin denumirea sa poporană ca "Povestea Pulei." Covor Zburator | Biblioteca | Muzeu | Simpozion | Contact | Tur Ghidat | Resurse | Harta al saitului | Motor de Cautare Copyleft © 2004 Androphile Project. All unsigned texts are hereby placed in the public domain, to be used freely as long as proper attribution is given.